Cuvinte "simtite"

O adevarata zi de primavara. Cu un soare extrem de “zambitor” pentru aceasta perioada.
-Haide, Mihai! Deja sunt in intarziere. Nu ma mai privi asa.
-O dulciurica, mami meu scump!
-Bine, doar una.
Asa arata prezentul meu. Trecutul e doar o parte din mine. Definitorie. Este posibil ca in aceste clipe sa va intrebati cine sunt eu.
Sunt unul din miile de oameni care circula frecvent cu metroul prin capitala. Persoana care iti va atrage atentia politicos ca ti s-a desfacut siretul de la pantof. Si pe care ai impins-o candva in vreun autobuz pentru a obtine un loc. E persoana aceea care-ti va oferi sprijinul neconditionat, doar pentru ca-i place sa-i ajute pe ceilalti nu pentru obtinerea vreunui favor ulterior. E una din femeile pe care le-ai iubit si pe care le-ai dezamagit in cautarea ta dupa diversitate si cat mai multa cantitate. Poate te-am iubit la randu-mi si te-am dezamagit pentru putinul timp acordat mereu in detrimentul muncii -“amantul meu” cum mi s-a spus odata. Dar daca tot ne facem vinovati de astfel de fapte, de ce alegem sa mergem mai departe? Sunt o femeie care este iubita si urata, in egala masura. Invidiata pentru felul de a fi. Si acel modus vivendi cuprins in zambetele oferite zilnic celor din jur si in vorbele spuse cu inima. Acele cuvinte “simtite", cum ii place unei bune prietene sa-mi zica adesea.