Se intampla ca lumea sa te ia prin surprindere

Se intampla ca lumea sa te ia prin surprindere si sa-ti rada uneori in nas, mai ales ca la fel ca si propriul destin nici pe ea nu o poti controla. Este omniprezenta si-ti ofera trairi care de care mai intense. Vibrante. Te face sa te gandesti constant de ce tu si nu altcineva are parte de atentia sa.
Intr-o zi a intrat in biroul sau odata cu caldura de afara. Cu parul valvoi si cu un zambet angelic i-a captat privirea. L-a facut sa se simta mic, iar lumea de pe biroul sau si din hartii sa dispara pentru o clipa.
-Scuzati-ma il caut pe domnul Tiberiu Ventea.
Isi auzise numele rostit din gura acelei tinere pe care nu o mai vazuse niciodata, dar n-a schitat niciun gest de a deschide gura. Era vrajit. Se simtea oarecum stanjenit ca o asemenea faptura ii spusese atat de clar numele.
- Tiberiu Ventea. Cat de minunat suna rostit din gura sa! Dar cine este ea?
Petru se apropie de tanara si arata inspre Tiberiu.
O vedea cum se apropia si tot nu putea sa-si dezlege limba. "De ce tocmai acum mi se intampla asta? Ce moment penibil!!!!" (urlau gandurile in el)
-Domnule Ventea, buna ziua! Numele meu este Simona Tomulescu.
-Bbbuunaa ziua! Scuzati-ma, eram concentrat. Cu ce va pot fi de folos?
-Scuzati-mi intruziunea. Fac parte din grupul de studenti care vor incepe practica saptamana viitoare aici. Am vrut sa va cunosc si sa intru pentru cateva momente in atmosfera prezenta intre acesti pereti. Stiti va admir si consider ca ar trebui sa existe mai multi jurnalisti capabili sa abordeze evenimentele in maniera dumneavoastra. Aveti un mod absolut genial de a capta atentia cititorilor, pe care l-as recomanda oricand altor colegi din mass media.
-Va multumesc, insa, daca ne-am copia cu totii stilul, n-am fi decat niste amarati de papagali. Si totusi, cu toate ca ma repet, de ce va aflati aici?
-As vrea sa surprind putin din modul in care ia viata un articol ce va poarta amprenta.
-Scuzati-ma, domnisoara Tomulescu, daca vreti sa faceti parte din acest domeniu, sper ca sunteti constienta de faptul ca exista si deadline-uri, iar eu am unul peste cateva minute, asa ca...momentul de a intra in paine nu este tocmai cel potrivit si nici nu va pot oferi atentia necesara.
-Inteleg. Va las cateva scrieri d'ale mele ca sa va faceti o idee si poate vom discuta pe larg saptamana viitoare cand incep practica, ce ziceti?
Tupeul ei, il lasa masca.
Scoase cateva foi din geanta verde din piele si le lasa pe biroul sau. Le privi cu grija si apoi spuse:
-Posibil sa ma uit pe ele. Posibil sa nu.
Se salutara amabil si in timp ce se indeparta ii simti parfumul ...miros de vant si ploaie.

Lumea de sub o sapca

Sunt acel gen de persoana care fie iti place din prima datorita voiosiei sale, fie te enerveaza urmare aciditatii sale verbale si a seriozitatii iesita uneori din tipare. Este posibil sa fi trecut pe strada pe langa tine si sa fi auzit din intamplare ce ti-as ura de ziua ta in ritm de hip-hop. Sunt acea tipa care-si ascunde privirea cand vrea sa se izoleze de lume sub o sapca, pentru a-si permite sa ajunga cat mai departe cu gandurile sale. S-ar putea sa ma gasesti pe una din aleile din Herastrau admirand peisajul si gasind de fiecare data o sursa de inspiratie pentru noile colectii vestimentare. Si da, acum stau langa un barbat care-l priveste pe Mihai, gandindu-se: “ce bine e sa fii copil”. Are dreptate sa gandeasca asa. E si confortabil sa fii copil. N-ai decat o singura grija primara: sa fii fericit. Sa razi cu sufletul, ceea ce noi, adultii nu prea mai obisnuim sa facem. Oboseala si graba si-au pus amprenta definitiv pe vietile noastre. Avem parte doar de mici franturi din copilarie, care se manifesta la maximum in momentele cand ne jucam cu proprii copii. Adevarul este ca merita sa fii un adult-copil. N-ai nimic de pierdut , ci doar de castigat: buna-dispozitie si clipe de neuitat. Cred ca deja, v-ati saturat de mine. Am spus prea multe si totusi atat de putine. Vreti sa ma cunoasteti?
“-Buna, sunt Ela.”

Cuvinte "simtite"

O adevarata zi de primavara. Cu un soare extrem de “zambitor” pentru aceasta perioada.
-Haide, Mihai! Deja sunt in intarziere. Nu ma mai privi asa.
-O dulciurica, mami meu scump!
-Bine, doar una.
Asa arata prezentul meu. Trecutul e doar o parte din mine. Definitorie. Este posibil ca in aceste clipe sa va intrebati cine sunt eu.
Sunt unul din miile de oameni care circula frecvent cu metroul prin capitala. Persoana care iti va atrage atentia politicos ca ti s-a desfacut siretul de la pantof. Si pe care ai impins-o candva in vreun autobuz pentru a obtine un loc. E persoana aceea care-ti va oferi sprijinul neconditionat, doar pentru ca-i place sa-i ajute pe ceilalti nu pentru obtinerea vreunui favor ulterior. E una din femeile pe care le-ai iubit si pe care le-ai dezamagit in cautarea ta dupa diversitate si cat mai multa cantitate. Poate te-am iubit la randu-mi si te-am dezamagit pentru putinul timp acordat mereu in detrimentul muncii -“amantul meu” cum mi s-a spus odata. Dar daca tot ne facem vinovati de astfel de fapte, de ce alegem sa mergem mai departe? Sunt o femeie care este iubita si urata, in egala masura. Invidiata pentru felul de a fi. Si acel modus vivendi cuprins in zambetele oferite zilnic celor din jur si in vorbele spuse cu inima. Acele cuvinte “simtite", cum ii place unei bune prietene sa-mi zica adesea.

Ceva muzica, servita alaturi de bombonele mentolate

Sunetul telefonului intrerupse sirul gandurilor.
-Alo!
-Buna! Nu-mi spune ca ai uitat de sedinta foto de azi de la Muzeul de Arta al Romaniei? Fotomodelele te asteapta. Si noi la fel de circa o jumatate de ora.
-Ups, Paul!Am uitat definitiv de ea.
-Dar cum ai putut?Doar era un eveniment programat de acum o luna de zile!!!!Nu-mi spune ca nici nu te-ai uitat in agenda ta pana la ora asta?
-Ei, m-ai prins…Pana si cei mai mari creatori ai lumii au luat pauze din cand in cand. Asta am facut si eu azi.
-Nu-mi vine sa cred.
-Haide, Paul nu dramatiza atata. O sa-ti apara riduri. Si n-or sa te mai placa fetele.
-Ha!Ha!Ha! Nu incerca sa schimbi subiectul.
-Dar nici nu incerc sa fac asta, dragul meu. Doar iti indrept atentia catre o zona care-ti place foarte mult. Sa nu-mi spui ca nu ti-ai clatit pana acum ochisorii aceia de culoarea rubinului cu vreun fotomodel care deabia asteapta sa-si miste trupul in fata aparatului de fotografiat, manuit gratios de tine?
-Ok. Admit ca este o bruneta care ar putea incinge sangele oricarui barbat intr-o secunda. Dar nu, draga mea prietena, nu se compara cu tine. Doar stii ca orice ai pune pe tine, tot sexy ramai.
-Paul, in cazul in care ai vreo amnezie ori ti s-a incins nu doar sangele in vine, ci si creierul, te anunt ca sunt casatorita. Culmea de 5 ani.
-Ah, da, stiu. Cipi, nu-i asa? Cel mai norocos barbat de pe planeta. Ghinionul meu, norocul lui.
-Ha!Ha!Ha! Dragul meu prieten cred ca mai bine scurtam conversatia, caci o sa ma omori daca apar peste vreo 2 ore la sedinta foto.
-Nici sa nu te gandesti la asta. Ai 30 de minute ca sa apari aici.
-Oh, cata generozitate din partea ta! Ai grija sa nu fii tu cel lichidat intre timp, nu de alta, dar am auzit ca fotomodelele pot fi periculoase uneori. Asa ca misca-ti putin poponetul prin fata lor ori pune-le ceva muzica, servita alaturi de bombonele mentolate (bune pentru spirit).
-Te tii de sotii, cumva?
-Paul, am cel mai bun profesor in acest sens. Cel mai mare strengar din lume este in camera alaturata. Si-si face de cap momentan, crezandu-se pilot de Formula 1.
-Il aduci si pe el la sedinta?
-Normal. Mihai va fi acolo si va incinge atmosfera, iar fotomodelul tau va fi suflat instantaneu de catre el. Asa ca incearca sa creezi ceva in acest sens, pana nu apare fiul meu si-ti rapeste bruneta.
-Ce amuzanta esti azi?! Hai ca te asteptam cu drag.
-La revedere, Paul!
-La revedere, strengareato!

S-a intamplat

S-a intamplat ca fiul meu sa-mi demonstreze printr-un simplu suras ce inseamna fericirea in starea ei cea mai pura. A fost de ajuns o singura privire de-a sa pentru a intelege la ce se rezuma viata. Cand suntem copii iubim neconditionat. Dupa ce mai crestem, apar si primele resentimente, in special cel al neintelegerii. In pragul adolescentei, simtim fiorii rebeliunii si ai explorarii brute. Sunt momentele noastre in care vrem sa fim stapanii lumii si s-o cuprindem daca se poate pe toata in propriile noastre maini. Incepem deja, sa simtim altfel viata si tot ceea ce o inconjoara cu o alta intensitate. Avem alte sclipiri in ochi. Aflam cum sta treaba cu “indragosteala”- asa cum ne place noua sa vorbim la o ceasca plina cu multa ciocolata calda cu prietenii intr-o cafenea de pe Lipscani.
Momentan, imi afund nasul in aburii ceaiului cu aroma de fructe de padure si ma gandesc cum ar fi fost viata mea fara Cipi. A fost o intamplare sa-l intalnesc. Una, pe care o consider mai mult decat fericita. Inca mai glumim pe tema aceasta. Si daca ar fi fost sa fotografiem momentul, sigur am fi inramat fotografia pentru amuzamentul nostru…Mai avem si acum ceva ramasite legate de acele clipe. Eu razand in fata produselor cumparate, cazute pe asfaltul cald din fata statiei de metrou de la Teatrul National...un moment demn de Bridget Jones. Mai ales dupa o zi aflata sub semnul ghinionului, care doream sa se scurga cat mai repede. "Sa vina ziua de maine", imi repetam intruna in minte. Iar el....trecand pe mine si hotarat sa ma ajute sa culeg produsele. Numai ca eu radeam fata de situatie. Si el ma privea oarecum uimit neintelegand momentul si incercand sa-si explice situatia. Doar dupa cateva secunde a inceput sa se amuze la randu-i de tot, in timp ce eu ma gandeam ca daca incearca sa ma agate...il voi lovi cu una din piersicile aflate pe jos ori ii voi spune vreo "vorba dulce".

Nu a incercat nimic.Politicos, m-a ajutat sa-mi adun produsele raspandite pe trotuar si si-a luat la revedere, adaugand zambind: "Poate ne vom mai intalni". I-am returnat zambetul, caci, da, avea un zambet in fata caruia puteai sa te topesti instantaneu. Inca, ma mai topesc dupa zambetul sau. Este amprenta sa, iar modul in care se poarta cu mine, ma face sa ma intreb uneori: este adevarat ce traiesc? Recunosc ca-mi ciupesc din cand in cand obrajii. Nu de alta dar imi place ce traiesc si da, vreau sa traiesc povestea aceasta pana in ultima clipa a vietii. Cu aceeasi intensitate. In fiecare fibra a corpului meu.

Amor Porteño. Amor de papel

Nota autoarei: What's love got to do with it? Rasuna odinioara pe undele FM.Inca mai tresarim cand auzim vocea Tinei. Mereu surprinzatoare. Precum iubirea ce-ti intra pe furis.Prin piele. Te seduce si te abandoneaza in aceeasi maniera. Te lasa gol pe dinauntru. Cu intrebari de ordinul miilor. Nu se poate sa nu-ti placa iubirea, chiar de esti un ateu convins. Tot vei iubi o data in viata ta. Insignifianta pentru multi. Nu si pentru tine.

Ganduri de seducator ori de erou iti vor trece prin minte. Vei dori mai mult si sa ajungi in varful piramidei cu orice pret. Vei pierde putin din tine pe cararile existentei. Vei regasi lucruri pierdute.Fragmente din tine in altii. Amintiri si scurte momente. Vesele. Deosebite.Momente pentru care ai vrea, daca ai avea vreo bagheta magica sa le opresti.Pentru o eternitate.Ori sa le dai uitarii. Iti va placea de tine in unele zile, in altele ai vrea sa spargi oglinda din baie. Sa nu-ti mai vezi chipul. Brazdat de riduri. Vor fi clipe cand vei vrea sa fugi. Sa te ascunzi de lume si de tot. Sa fii doar observator. Sa nu vorbesti cu nimeni si despre nimic. Sa fii gol in fata lumii o sa vrei sa stai. Sau rege ori regina fara haine vei vrea sa fii doar pentru o secunda? Ce or sa creada oamenii despre tine? Adevarul este ca gura lumii e sloboda. N-o poti inchide si da, nici n-o poti inghiti. Spune vrute si nevrute. Adevaruri si minciuni. Despre fiecare din noi.

Amor de papel. Este oare importanta iubirea inscrisa pe o bucata de hartie?La asta ai visat cand ai spus primul "te iubesc"? Esti un om pierdut...asta esti. Iubesti si nu poti cuprinde ceea ce simti pe o simpla hartie. O vrei? Vei lasa garda jos pentru a iubi si a fi cunoscut cu plusuri si cu minusuri? Stiu. Esti om. Ca si mine. Cucerit pentru totdeauna de acest sentiment. In marea sa, vei innota adesea, alaturi de ea vei dormi cand vei avea ocazia. Si tot de iubire vei fugi. De teama de a nu-ti fi cunoscut sufletul. Cata iubire vei oferi si vei primi in viata ta? Depinde doar de tine. Si de modul in care privesti lumea. Acum esti sigur/a ca vrei sa citesti mai departe? Incepe istorisirea...